Găsim la Miron Costin (ha-ha-ha... îmi place cînd găsesc începuturi de frază neaşteptate !... cine-şi mai aduce aminte de Miron Costin în ciuda savorii limbii române pe care o foloseşte şi o inventă pe alocuri??...) un poem filosofic (Viaţa lumii) în care răzbat ecouri ale meditaţiilor poeţilor antici – Ovidiu, Virgiliu – asupra acestei lumi trecătoare. Miron Costin este însă un tip care caută să raţionalizeze şi efemeritatea lumii: spune aşadar „Orice faci, fă şi caută fârşitul, cum vine. / Cine nu-l socoteşte nu petrece bine“ şi, de asemenea „Una fapta ce-ţi rămâne, buna, te lăţeşte / În Ceriu cu fericire în veci te măreşte“.
A găsit aşadar soluţiile: una care trebuie să ducă numele omului dincolo de moarte (acţiunea morală) şi una care preîntîmpină căderea înainte de termen (CUGETAREA).
Bloggeriţa noastră e în faza în care cugetă... Ba chiar a luat şi o hotărîre (mă rog, o... semi-hotărîre fiindcă spune „anul asta am chef SA FAC ceva“ ori cheful e ca fumul – se pierde pe parcurs...) O bănuiesc că nu urmăreşte neapărat finalizarea acţiunii morale à la Miron Costin (!) dar simte freamătul dorinţei de schimbare (care cred că este una de tip „built-in“). Atunci ce e remarcabil în „cheful“ oaneimirila? Vă răspund imediat: căutarea raţionalizării ! Ca Miron Costin !!... :-)
Spune ‘mneaei, bloggeriţa : „de ce nu putem sa contabilizam zilele asa cum contabilizam anii? la ce ne ajuta asta?“ Nu e de loc o întrebare stupidă, dovadă că mi-am pus-o şi eu, Observatorul infailibil (sic !), numai că, în urma unui accident care încă mă imobilizează la ora la care scriu (cu indexul mîinii stîngi), am mers cu gîndul ăsta şi mai departe : de ce nu putem sa contabilizam şi clipele ? (it’s so simple, stupid: we’re not computers!!)
...aşa ajungem şi la exclamaţia lui Virgiliu - Sed fugit interea, fugit irreparabile tempus... – dar şi la (mai aveam o surpriză în plan atunci cînd am început să scriu acest comentariu) lucruri mai practice. Nu voi sări însă chiar acum la aceste „lucruri practice“. Vreau să citez copios de mult nişte pasaje din blog-ul unei tinere italience (Nana Bianca) în care pasaje e vorba de acelaşi „of“ : ce repede trece timpul...
lunedì, maggio 09, 2005
Sed fugit interea, fugit inreaparabile tempus*
( E lo so che dovrei studiare, preoccuparmi delle cose concrete, guardare avanti che i sogni e le pippe mentali non ti fanno un bonifico bancario alla fine del mese – è quel che mi dicono. In questi giorni mi stanno passando sotto agli occhi troppe cose, e io non riesco a ricordarle come vorrei.)
Accidenti, Tempo, ma che fretta hai? Hai una furia indiavolata di andare; acceleri il passo saltelli corri. Per andare dove poi? Qual è la tua meta? (Dov’è che corrono sempre tutti?)
Una volta, Tempo, non eri così. Anzi, stagnavi. E noi ce la prendevamo con calma, avevamo modo di imparare a conoscere bene le cose, assaporarle, capirle, magari provare anche a cambiarle e, addirittura, a volte riuscivamo anche a stancarcene, non vedevamo l’ora che quella scena finisse, per poterne iniziare un’altra e stare a vedere cosa sarebbe successo.
Adesso invece è tutto dannatamente veloce. Devi capire pensare agire, nemmeno il tempo di mettere virgole di riflessione e di ozio. Come se qualcosa da dietro ti spingesse dalle reni, devi fare tutto il più velocemente possibile, possibilmente riuscendo a giocare d’anticipo sugli altri, tagliando lacci dolorosi, se necessario.
Mi sembrano passate poche settimane da quando ho detto io questo già l’amo.
Eh, după mărturisirea cu „ io questo già l’amo“ mă opresc, sfios ca Şeherezada... Restul îl puteţi citi la adresa http://www.nanabianca.splinder.com/archive/2005-05
Ce fac însă, raţionalizînd, cei mai practici oameni ai zilelor noastre, americanii?... Păi uite ce fac, conceptualizează chiar managementul zilelor (!), suferinţă amintită deja mai sus...
Ajuns aici voi scrie cuvintele pe care le-am evitat pînă acum, luîndu-mă ba cu Miron Costin, ba cu Virgiliu sau cu Şeherezada... New Year's resolutions! Fiindcă despre ce vorbim aici? Sperăm, da, sperăm numai, ca suflul dorinţei de schimbare să ne ţină un an întreg dar New Year's resolutions nu sînt chiar cele mai potrivite exemple de rezistenţă în ce priveşte neclintirea în hotărîrea luată... Te mai fură valul, ce mai... Şi-atunci, ni se spune, poate interveni eficient S.M.A.R.T. !
S.M.A.R.T. nu e decît un acronim folositor în fixarea obiectivelor despre care aflăm că ar fi potrivit şi în ce priveşte ţelurile personale. Astfel, deciziile noastre „de Anul Nou“ trebuie să fie
- SPECIFICE – nu trebuie să-ţi propui doar „trebuie să slăbesc“ ci să decizi că vrei să slăbeşti 5 kg
- MĂSURABILE – în loc să spui „mai bine aş relua corespondenţa cu vechii prieteni“ să-ţi propui „să le trimit felicitări de sărbători şi de zilele de naştere prietenilor mei din liceu“
- ACHIEVABLE – [ei, nu-mi ies toate traducerile – pe „achievable“ îl las în original...] „Să fii angajatul perfect/sora perfectă/soţul sau soţia perfect/-ă“ e un ţel admirabil dar nimeni nu e perfect, indiferent cît de hotărît se arată. Decizia trebuie să sune ca ceva posibil de îndeplinit, cum ar fi „să-mi îmbunătăţesc performanţele de anul trecut cu cel puţin 1%“
- REALISTE – Ziua are un număr finit de ore aşa că luaţi decizii realiste în care să vă bazaţi pe resursele aflate la îndemînă. Să înveţi să mulgi o vacă, de exemplu, e o decizie mai puţin realistă pentru cineva care locuieşte în mijlocul Bucureştiului...
- TIMELY – da, sînt decizii „de Anul Nou“ aşa că trebuie să vă eşalonaţi îndeplinirea ţelurilor pe parcursul întregului an. Daţi-vă singuri un termen limită de atingere a obiectivului: poate ajuta monitorizarea progresului.
(Dacă vreţi neapărat să vă plictisiţi citiţi despre S.M.A.R.T. ca metodă de management a obiectivelor în http://articles.techrepublic.com.com/5100-10878_11-5683094.html)
Şi, ca să închei tot cu Miron Costin „al meu“ „Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară”, „Fum şi umbră sunt toate; visuri şi părere”. Da, dar există visuri şi visuri, păreri şi păreri!... Americanii n-au auzit de poetul filosof al limbii române dar, pragmatici, folosesc S.M.A.R.T. !
À bon entendeur, salut!
