* un drog dulce *

September 11th, 2007

italia e o tara cu aprindere prin scanteie, dar cu ardere lenta si (m-as hazarda sa zic) calculata. in pofida temperamentului zbuciumat, italia nu e o tara de sprint, ci una cu fuleu aerisit, amplu, senin, care-ti permite sa respiri regulat si sa te bucuri de tot ce te-nconjoara pe traseul alergarii tale. probabil nu intamplator n-au dat italienii mari campioni la sprint (sa ma scuze Pietro Menea - exceptia care ma poate contrazice), dar au punctat infinit mai bine pe distante medii. la fel de “probabil nu intamplator” sunt italienii maestrii la motociclism si formula 1 :-)!

italienilor le plac accesoriile, traiesc pentru ele, se bucura sa le produca si sa le foloseasca! adora confortul si adora sa se remarce. au un orgoliu deseori amuzant, uneori deranjant, dar pe care nu te poti supara :))). sunt oamenii spectacolului studiat sau spontan, dar intotdeauna trait din plin.

cea mai mare lectie pe care o predau italienii e arta de a te bucura de viata si a face din ea un spectacol in care tu esti personajul principal! alta e abilitatea de a se reinventa continuu. acelasi decor, alte personaje, alte replici, aceeasi tonalitate. modern si vechi intr-o combinatie cu stil si personalitate.

pe scurt, orice ar zice oricine, de italia te molipsesti! nu ai cum sa scapi. daca te-ai dus odata acolo, te-ntorci pentru ca ti se insinueaza-n vene si nu-ti doresti antidot.