¤ Observator // Oct 30th 2007 at 11:01 pm ¤

În primul rînd aş spune că, oricum ai suci-o, frumosul nu e „la bucată“… Nici măcar nu ştim ce e frumosul (!) darămite să-l imaginăm ordonat pe calupuri!

În al doilea rînd aş spune că, dacă înţeleg că ceva e „frumos şi simplu ca o poveste“, senzaţia de voal în care mă înfăşor îmi e cu totul străină! Înţeleg însă că pentru o femeie poate fi ceva la fel de plăcut ca atingerea pielii sale de către bărbat :-) Sau o fi ceva şi mai şi? :-))

În al treilea rînd aş spune că globalizarea NU e sfidată de multiculturalitate: dimpotriva, şi-o asumă în chip parşiv… (sînt un pic mirat că americanii, melting pot people par excellence, ar fi „ultima variantă pe care aş paria“. Observ însă că scumpa bloggeritză, precaută, a scris „e POATE ultima variantă pe care ai paria“ şi zîmbesc…)

…în ultimul rînd… eei, în ultimul rînd, aflaţi despre mine c-am lipsit din Bucureşti tocmai cînd, sîmbătă seara, Pink Martini, adică acel amestec de „francezi, italieni, portughezi, croaţi, sârbi, japonezi, români, chinezi, jamaicani“, care răspundeau la apelativul neaşteptat de… americani, se dădeau în spectacol la Sala Palatului. În seara cu pricina am fost la Sibiel. Sibielul ăsta are pentru mine o rezonanţă aşa de particulară ca n-am să scriu tocmai aici despre el, nici despre faptul că a doua zi, la Sibiu, am văzut în sală sau pe DVD tot felul de pelicule, din tot felul de ţări, premiate la festivalul de scurt metraj ASTRAFILM 2007 (poftim, alt exemplu de „multiculturalitate care sfideaza globalizarea“. Sau nu?…)

Am să scriu însă pe scurt că luni, la doua zile de la concertul cu Pink Martini pe care l-am ratat, am poposit o jumătate de oră la mînăstirea Cotmeana, cea mai veche mînăstire din Ţara Româneasca. Se oprise ploaia şi liniştea de acolo îmi umplea auzul în cea mai triumfală cadenţă imaginabilă.